FRUMOASA,

autor : florentina craciun


Frumoasa faptura cu parul balai,
Si mijlocul frant si subtire,
La mine in suflet un vesnic loc ai
Si-o mare iubire.

Stau seara ascuns pe dupa perdele,
Privind casa ta luminata,
De dor la strang in brate pe ele,
Si-n gand pe tine odata.

Nimic din ce-a fost acum nu mai e,
Pamantul s-a rupt deja-n doua,
Nici Luna pe cer intreaga nu e,
E deja... Luna Noua !

Dar ce are-a face ce-a fost cu ce este,
Cand plansul imi sfasie viata,
Speranta e astazi o mare tristete,
Si viata, subtire ca ata ?

Voi oameni, nu calcati pe morminte,
Durerea lasati-o-ngropata,
Traiti-va viata frumos si cuminte
aici, si dincolo-odata!

Din pricina ei nemuritor ma intorc,
O mie de vieti sa traiesc.
Intre cer si pamant imi caut un loc
Sa fiu langa ea, sa o vad, s-o iubesc !

Frumosa si rece, durere mi-a dat,
Si lacrimi fara masura,
De aici aud suspinul ei usurat,
Ce seamana-a ura.

Voi fi fost eu obstacol in drumul ei lung,
Scurtandu-l pe-al meu dintr-odat ?
Incerc de-a pururi de-atunci sa ajung,
La sufletul ei vinovat.

..........
Versuri din vol.de poezii "De-a pururi".