“Tu, frate care treci pe-aici, aprinde –
Stă scris pe cruce – muc de lumânare !
Ridică-n cer o rugă de-ndurare,
Să poți târziu spre-nalturi a descinde !”

Cuvântul tatei, cu-amintiri amare,
Gravat în piatră, printre brazi se-ntinde.
Spălat de ploi, tăcerea îl cuprinde,
Să urce grav nepământești altare.

O mână de vertebre mai rămase
Și Viorica, soața mea, apoi
Îl simte cum în raclă-și aplecase

Dureri mai vechi, să doarmă amândoi.
Au vrut aevea semn profund să lase
Că-n preajmă stau și vor veghea cu noi.


12 august 2007