rezemată cu spatele de zid semăna și mai mult cu
o pasăre care și-a pierdut memoria zborului
stătea acolo amenințată
de pietrele pământului care se porniseră deodată împotriva ei
cu ochii acoperiți de viermii vineții ai morții

când s-a aplecat peste nisip
și a început să-l adune în deget
alunecându-și în uscăciune cuvintele
cred că a vrut să spună ceva

dar noi priveam peste umărul aplecat ca de o cruce fără îngeri
și îi cântăream din priviri greutatea sandalelor cu șireturile desfăcute
nu vedeam pământul care tremura sub ele
țineam mereu ochii deschiși la prostituata care își apăra sânii cu palmele
încercând să acopere ceva

a mai fost ceva ce nu am înțeles
pentru că a început să ni se facă foame
de tot ce atingeam cu palmele
sau cu cuvântul
de îndată ce el s-a ridicat și a trecut printre noi

atât de grele ni s-au facut mâinile
că au căzut ca niște morminte pe langă noi
apoi ne-am întors fiecare la casa noastră
să ne iubim prostituatele soții
și prostituatele fiice

tot mai mult viața noastră începe să semene
cu necunoscutele care își ascund sub palme sânii
oprind din drumul lor absent trecătorii
ce poartă urme vineții în ochi
și pietre grele în mâini