Jocul luminii-n vitralii...



Femeie cu glas de argint
Și tâmplă de marmoră albă
Jertfește iubirii
Tristețile tale pustii
Cărarea dorinței mai scurtă-i acum
Și-umbrită-i de vișini
Sub geamuri…

De cine îți temi preumblarea, femeie?...
Sub pleoape-ți se-ascund
Stivuite păcate,
Rozalbe petale de măr,
Mai vii ca oricând!...

Șiruiesc oameni mici de zăpadă
Și închid gânduri roșii în ei
Înrămez câte-o literă, frunză-ntomnată
În palma lor dreaptă culcată pe suflet
La ceas de amurg să-i trimit
Sub ferestrele tale albastre
S-așeze topiri în cuvinte...

Pe clapele pianului sevele-și picură timpul,
Magnoliei mov deschizându-i aroma chemării.
Hai, vino!... De-acum,
Să plutim prin meandrele falsei duminici
Curbând în spirale mătasea dorinței
Până ne-nchidem in coajă de mugur
Și-om trece de iarnă ’nverzind primăvara!...


Timișoara 16 Martie 2008/12 Decembrie 2008