2012


Azi toată lumea vorbește despre sfârșitul lumii,
pe la colțuri, prin birouri, în stațiile de metrou,
e o nebunie, o isterie,
se fac scenarii, planuri de inducere în eroare,
se pregătește o nouă provocare:
cum să păcălești moartea,
ce păcat că nu avem și noi o turbincă,
să o momim înăuntru, la întuneric, să vadă și ea cum e,
a naibii moarte, că cine a făcut-o așa, inexorabilă,
și ai dracu’ ăștia bogați, că ei sigur își fac buncăre,
ăștia sigur scapă, își iau mâncare, băutură, nevestele, amantele
- sau poate uită de neveste-
și stau acolo ca șoarecii, ronțăind din munca noastră, a tuturor,
tu-le paraziții mamii lor,
nu e drept, domnule, ce se întâmplă,
și să-i vezi după aia cum ies,
când se va fi terminat totul,
ce fericiți vor fi,
că da, în sfârșit, lumea e a lor,
doar că nu vom mai fi noi, proștii, să muncim pentru ei,
sâc, că tot e o parte bună și în asta,
ei, dar stai să-i vezi pe-americani,
că ăștia au salvarea asigurată,
se urcă toți în navetă și pleacă pe marte
sau pe lună,
și ne lasă pe noi, ăștia micii, să ne batem cu apocalipsul,
Doamne, că pentru păcatele noastre murim,
că nu ne-am mai săturat de mușcat din trupul tău,
ca hienele am fost, așa e,
ai dreptate să trimiți asupra noastră toți meteoriții
și să schimbi polii,
c-or fi amorțit de atâta stat în aceeași poziție,
și să faci tot ce vrei Tu,
focul gheenei să ne ia și lovi-ne-ar timpul instantaneu,
că degeaba avem frecvențe radio și de toate neamurile,
dacă n-o avem p-aia care trebuie…

Azi toată lumea vorbește despre sfârșitul lumii,
numai tu, Isuse, vrei să învii,
nici eu nu știu pentru cine,
că noi toți ne facem bagajele.