nu mai deschid televizorul mă tem
că m-aș putea vedea la știri: - îl avem! lângă noi
pe singurul român fără lansare
în josul ecranului titlu generic:
Bursa ISBN-urilor s-a prăbușit

dincolo de liniștea aceasta autoimpusă
strada îmi răspunde cu scrâșnet de roți și înjurături
seara coboară din balcon în balcon cu dexteritatea
spărgătorilor de apartamente

fluiere
sirene
claxoane
m-am mutat cu acte în regulă pe un stadion
între două șuturi în
soare abia e timp
de floricele și de apă minerală

de pe tunel apar sportivii târându-și de păr
nevestele cum pictorii rupeștri animalele
aștept să iasă luna în mână cu un cuțit de argint
și mă spăl în urechi
cu sunetul ploii care tocmai începe