bolnave liniști
lovesc timpanul
cu clape sterpe de pian,
spre însorite margini
ies greieri din fluvii vegetale,
reci,
pe cruci
îmbobocesc cărbuni
și muguri
din somnul cotidian,
doar plopii-ngenunchiați
mai sângereaz-albastru
din semințe seci.


cu frunțile lipite de oglindă,
privim în ochi
trădarea,
nu pescuim la copcă,
ci așteptăm botezul crivățului orb,
cerșind desculți și surzi
la porți de mănăstiri
iertarea,
vom arde-apoi,
pe rug,
cu ochii ciuguliți
de-un înger-corb.




joi, 8 mai 2008