Dumnezeu își împarte
lacrima pe din două

între cer și pământ

umblă timpul orbește
se zbate pe dinăuntru
obosind viața...

poate într-o zi
îmi va răspunde
de ce
e nevoie de aer
ca sângele să
dospească în lut...

poate cândva
o să mă întorc în mine
poate fi chiar de ziua mea
de care nu o să-mi amintesc...

în urmă o bătaie de clopot