N-am să mă mai cert cu vântul

O placă zgâriată aș vrea să fie timpul
Să cânte doar o melodie
Să nu fiu nevoit să mă mai cert cu vântul
Că-mi fură clipe, le duce unde știe

Să cânte melodia ce o auzeam doar noi
Când valuri se spărgeau pe plajă
Și ne iubeam îmbrățișați și goi,
Păziți de-o stâncă, ca de-o strajă

Dar vântul ce sufla turbat în mare
Alunecând pe trupu-ți desfătat
Neputincios atunci, urla in zare
Se-arunca în valuri, de-arome îmbătat

De atunci, ieșea cântând din ape
Și-ți flutura-n cosițe ca o vrajă
Pândea când nu eram pe-aproape
Să ascundă urma ce o lăsai pe plajă

Spera să nu te mai găsesc
Că poate-o urmă lăsată de o fată
Mă va face orb, sau poate să greșesc
Și el pe tine te va lua îndată

Dar i-am citit în cântec gândul
Și-acum îmi fură clipă după clipă
Dar n-am să mă mai cert cu vântul
Căci ești a mea, frumoasa mea iubită...

Dance I.