agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-25 | [This text should be read in romana] | Submited by Dana Banu
Să nu te miri că-s trist
iubita mea cu păr fosforescent și ochii cum e marea-n zori sub cea din urmă stea dar văd astă omenire sub neon cum mursecă și cum scâncește-n somn cum hămăie zvâcnind sub cloroform și văd și-aud cum somnu-i greu devine iată și mai greu de când de sub un ceas de seu își caută un Dumnezeu în moarte visând morți mereu ci parcă suntem singuri singuri noi Vladimir Nicu osândind sub zori să fim al veghei ostenit strigoi vitriolat de vești de-acum de-apoi peste-o planetă care-și bate joc de ultima-i sămânța de noroc o nu-mi zâmbi pustiu iubita mea nu nu pleca așa topită-ntr-o perdea sub cerul umbră-a umbrei stinsă-n apă grea ci iată-n carnea nopților se strâng huidume gri huidume asudând spre-a-nnăbuși cumva netunsu-mi gând și urlă-n preajmă-mi nu vezi bă că lumea asta este-o izbă și nu e-n ea vreun loc de glumă de aiureli plesnite-n strună așa că hai te cară gură mare cu ochii tăi deschiși cu tot unde știi cale ci iată-n gri privirea-mi o insultă sfidând albastră spaimele din văi din aste somnoroase văi prea triste în care se-adunară spre-a fi stinse sub frica-n alb lacrimile gliei oh lacrimile milei și mâniei să nu te miri că-s trist iubita mea dar nici nu lua prea mult în seamă grea tristețea-mi prea neagră și prea prea chiar dac-arzând sub lacrimi care tună te-mbrac în geamăt cu-a lumii fală bună lâncezind ochiul gândul nu-i decât minciună pentru că-n spate-i răul se înstrună oh răul nostru zilnic și-acela de pe urmă și chiar surâsu-ți blând sub șoapte și vai chiar mâinile-mi curate chiar păsările-n libertate iubito paravane-s toate pe după care plătim rate neguțătorilor de moarte de vis și spaime îngrășate la țâța fericirii noastre necurmate da’ las acest cuțit țipând pe os nu-i decât visul unui nebun umbros sub strepezeala unui verb scămos nu nu-mi zâmbi ca-ntr-un suspin sfios hai să-așteptăm un fluture frumos și să uităm de-omidă și folos
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy