Iarna viscolește cu mere putrede
mai aproape de sufletul meu
pe mâneci îmi ascund pâinea
și ultimul leu.
Cerșesc de o viață, lumea mă înjură
în haine de timp eu zac
număr anii cu degetul copt
prin dinții stricați.
Ninge cu osândă
în mine pământul se înșurubează tăcut
noaptea supremă o simt la un pas
și-un ultim sărut.

Mă bate trecutul
moda impusă și litera I
să-mi crească în tâmplă auzul
când nu voi mai fi...