Viața trece ca frunza pe râu,
Iar iubirea dispare ca focul când se stinge.
De ani visez să întâlnesc un înger,
Ce să-mi dea dragostea adevărată.
Aștept pe malul râului cântând,
Odată cu stelele și râul,
Ce curge-ncetișor la vale,
Și în el oglindește mândra Lună,
Ce suspină după fratele ei,
Soarele cel strălucit.
În curând și el apune,
Pe cerul uriaș,
Și prea înalt pentru a-l atinge.
Mă rog la Dumnezeu să-mi dea,
Măcar o stea, o singură lumină,
Ce să-mi țină de cald în serile-nnorate.
Însă viața omului nu durează atât cât
Trebuie să mă rog.
Ea se stinge ușor, plutește pe apă,
Și se duce viața mea ca frunza.