îmi porți inima
ca pe o
șosetă zdrențuită;
ne cam plângem de miros:
a putrezit
dragostea noastră.

continuăm totuși
să facem cercuri - eu în jurul tău,
tu în jurul meu -, cercuri umede
și din ce în ce mai vagi,
ca urmele pe care buretele
chelneriței cu șorț albastru le lasă
pe masa de sticlă.

îmi aduni gândurile
ca pe căcații câinelui tău
de pe strada,
jenată și totuși amuzată -
te vede lumea -,
dar și un pic mândră.
iubirea noastră a ajuns
un act de politețe/datorie civică.