am 1001 de cutii golite peste vise
încălțările au fugit somnambule la unison cu trapul rosinantei,
e numai un jogging ce desenează graffitti în curcubee
peste toate cele nouă ceruri din țara poftelor.

la miază-noapte de pat întâlnesc
sandalele roșii mirosind a păcat, în pelerinaj ,
în căutarea minunilor care țin mai mult de trei zile.

urcând costișa camerei îmi ies în față
espadrilele oranj cu transpirație persistent citrică,
în căutarea marii aventuri la mii de kilometri-suflare.

în cădere ating pragul de jos al amintirii
unde papucii de casă galbeni cu atingere răsfirată de păpădie
se jucau de-a v-ați ascunselea cu clepsidra.

la sud de scările ce duc spre pivniță
lenevesc cizmele verzi de cauciuc cu umezeală de pădure
plângând dorul de ducă.

spre apusul mesei din salon balerinii albaștri
cu priviri blonde de adio, la cină romantică
cad neliniștiți în dizgrația zilei de mâine.

pe răsăritul etajerei găsesc prăfuiți de nepăsare
ortopedicii indigo, cu textură de carbon
destrămând visuri confortabile.


într-un sfârșit, la înălțime printre pernele de pe divan
îmi sar în ochi, violeții manolo blahnik, triști de trufie,
se ascund de marele public căutând tălpile cu perle.


umplu cutiile cu vise în care Minu
scoate perle de foc ce ard toată biblioteca de pantofi infideli.