până când
i-a luat locul soarele

perna nu mai gâfâie noaptea
este liniște ca într-un sertar

când plouă
parcă
ploaia îi desenează ființa pe asfalt
sub formă de șotron pe care nu îl mai vede altcineva
decât Dumnezeu

de azi
strânge iubirea în pumni
precum pleoapa ochiul
și în jur se face tot mai mult loc
ca într-o explozie