azi noapte am visat iar camioane cădeau din ele ceasuri
și bocanci
statuile dormeau
pe-un pat de armă în troițe anume-ndoliate cărau o raniță
de mai nimic în spate precum
un temnicer deposedat de chei

deschideți – hei!
striga sub frunze visul mormântul de castane nu-i al meu
eu sunt un cântăreț
un derbedeu
o calfă asudând în dumnezeu
ca într-un personal cu navetiști plimbând
din mână-n mână sticla puturoasă

cât timp a trecut?... stâlpi…
prima oră
primul an

cât timp a trecut?... o stație…
mai am

un cuvânt
și un arc

întins
vin acasă
te iubesc și asta
nu trece nu se stinge cu nimic