cine-a umblat pe cărările omului sânge se cheamă
și nici o naștere nu poate fi altfel

rătăcesc printre păscători de cuvinte
nu sunt frații mei nici surorile mele nu voi sta niciodată
la masa lor năpădită de bălării

din fericire trec din ce în ce mai multe mașini din care
călătorii aruncă resturi de fast-food

nu sunt orb dar caut cu aceeași înfrigurare
locul căderii
răsună în auz de parcă m-ar striga pe nume

dar au mai umblat prin ceață înaintea mea
și umblă încă alături de mine
uneori ne prindem de mâini înțelegem
că puțini se nasc pentru a mânca

sunteți sătui
deja deschideți-vă ca alții să pășească dintru voi