am căpătat trăsături de pasăre
paiață cu trupul crud
lehamitea celui sătul de mizerii
înțepenit cu mîinile la ceafă
numai bun de salubrizat
un simplu efect de victimă
iertătoare din inimă
cînd vine prima rafală de vînt
să îmi amestece gîndurile
să mi se urce furnicile în păr
în dorul meu de a alerga pe sub boabele de rouă
cînd lumea nu există

o adevărată porcărie de fapt

apăsarea unui deget necunoscut
pe vena umflată de spaimă
o pauză de nehotărîre
să-mi fac palmele pîlnie la gură
poate așa
un dumnezeu de pe altă planetă
mă va chema la el
într-un alt cer cu o altă veșnicie
în care sfinții nu se vor mai scurge
din gălbenuș de ou
ca o părăsire de sine
fără lene
o pedeapsă legată de o vină adîncă
umbra unor cuvinte neputincioase
trăite laolaltă cînd spun ceva
altceva decît pot spune eu

eu caut acolo
îndoindu-mă