mă întreb dacă nu cumva copilul meu
plânge de foame chiar acum
strivit între ușile de carne
necules de morți

iar eu stau aici
fumând golănește o țigară

încăpățânându-mă
să nu-l nasc

mă gândesc dacă nu cumva copilului meu
îi lasă gura apă presimțindu-se dinspre
buricul meu
spre lume

iar eu mă amân
fentând limba română

cerșesc întunericului un loc pentru iertare
scormonind în rotulă

despre femeia frumoasă însă
nu a mai auzit nimeni nimic