Sa stii Katrina draga,
Stand asa si band o braga,
M-am gandit suav la tine,
Cum trageai avid din mine.

Supla mi te aratai,
Te-ntindeai,te rasuceai,
Mangaieri cristaline
Ce anulau multe doctrine.

Sa nu crezi ca atunci la mare
Ce fara urma de pudoare,
Am abuzat ca un refren
Lasandu-te far' de sutien.

De corpul tau imbietor,
Toti ramaneau cu-n jalnic dor,
Acele forme neregulate
Ii duceau la "n" pacate.

Recunosc. Am gresit.
Si nu sunt introvertit.
Tu mereu ma atatai
Si neincrederea mi-o dadeai.

Iar cand am dat de Veronica,
Cea cu ochii ca pisica,
M-ai gratulat cu-n flit,
Ai zis: "Ciao!" si apoi: "Shit!"

Eu? Am oftat prelung a jale
Dar am stiut ca nu e cale,
Sa te am mereu cu mine
Tu, acea miere de albine.

Chiar daca te-ai maritat,
Si ai gasit naiv baiat
Afla draga mea Katrina,
Ca ma topesc ca margarina.

Caci amintirile-s vii,
Chiar daca tu, nu asta stii,
Si azi ma gandesc mereu cu dor,
La acea Katrina, si ma-nfior!