I. în vene se naşte o mitologie imortală, conducte de sânge ce cu laşitate
produc 'n mizantropie 'n comunitate, o multitudine de păcate necontrolate;
o industrie a uitării de sine, căci uit de mine-n cuvinte profanate, lăsate,
'n strategie spre escatologie; trupul incinerat-n abatorul viată, spre moarte;
o iluzie, ca o murdărie in privire, dar cu mândrie - libertate - cad in gropi săpate
din prostie necesara, ființa cuprinsa-n măcelărie de trupuri si suflete-n desertul de dragoste...
oarba-n putrefacție, stafie de profeție a nopții de etern infern...

II. capac de sicriu, e cerul cenuşiu; un cui in el, prin el, sunt cuiul cel viu,
tac-n purgatoriu, 'ncercând sa fiu, aproape de alt cui, in el, prin el, cui viu.
mă-mpac cu geniul meu, 'n nevoie d-alt cui; muşte de piața stau pe sicriu,
mă simt pustiu, viața plânge-n mine, prin mine, sunt cuiul cel nou, departe-i cuiul ruginiu;
zeu trac timpuriu, divinul sau fiu, născut din vene pământene, sub a cuvântului imperiu.
numeşte-mă qudat strigoiu', alt fiu al necuratului târziu, sub ecleziasticul criteriu inca viu,
altar de sacrificiu - tinere fecioare goale - întunecare, închinată nopții de etern infern...

III. continuu progres electro-tehnic, într-un nud de robot, sistematizat armonic,
om, des decadent genetic - prizonierat într-un lot de carcasa de carne - sudat demonic,
țâşnind din cordul-motor mecanic, ulei sângeriu, rod fiind energia pompată haotic;
o umbra sinistra a unui trecut antic, ruina s-a concretizat in dispariția prin portic.
ansamblu geometric de conexiuni, cablaje prin brațul mort al siluetei de corp metalic,
ce fura forma de om, mecanic... cod de neovalori, morala unui context profan, animalic...
antic zeu filosof, renaşte teluric, sub trăsnet si fulger... coboară peste ei noaptea de etern infern...