ziceam să beau mai puțin să mă uit
prin ocheanul unei sticle goale
așa să iau prin surprindere
noaptea cu sînii turtiți
de ochii mei de copil care știe

oricum înaintez cu precauții imposibile
prin gălăgii turmentate de calmul meu siderat

trecutul e un văduv de război
se îngroapă singur în pace
îl ascult cu urechea

un fel de prezent amnezic
mă ridică la em ce pătrat și e gata
de răbufnire

eheei naiba mă muncește pe pîine
la societatea anonimă Trecerea Timpului S.A.
nici nu sesizez mă strigă ăia micii alo moșu
mișcă mai iute că ne rîde și rîmele

să recunoaștem ăștia cunosc mai bine
mai repede de-a moaca
și cred că asta-i face tembel de credibili

ziceam să-i respir mai puțin să le dau
aer cu porția în
gîții lor de bambilici

dar azi e ziua trecuților plouă încet
și beau de parcă doare
iar viitorii fug
să nu adoarmă săracii
în picioare