În fiecare toamnă se sting săruturi calde
udate de miresme de frig , de vânt și ploi
ridică-mi două frunze ce duc în spate marea
pierdută printre arbori, sălășluind în noi.

Să-mi chemi cu harpe raza ce-acoperă o stea
Ce-n norii deși se-afundă, ca palma-mi în mâna ta
Parfumuri reci îngână dansuri de frunze ruginii
ce-mi gâdilă obrazul și îl preface în câmpii.

acoperă-mi cuvântul cu mâneca ta plină de ninsori
acoperă-mi pădurea cu glasuri de cocori
acoperă-mi un ochi cu-n șal de crizanteme
să nu mai văd pustiul, e toamnă prea devreme.

în fiecare toamnă se-nchid petale în mine
și frunzele cu gânduri ce-atârnă greu de stele
și versuri ce colindă prin stropi de acuarele
Tu, ia-mă lângă tine, e toamnă prea devreme


13 septembrie 2008