canoane contemporane mă coboară din oglinzi în jurnalul incertitudinilor.

închid sertare cerebrale și ferec singurătăți peste neputința de a fi Femeie,
înalț străzi înguste peste punți ce-mi trag cu ochiul,
pun măști de ceară gondolierilor de azi, gondolierilor de ieri,
inventez zei și obeliscuri de carbon la care să-mi închin trufia,
dau porumbeilor să ciugulească cele trei zile cât a ținut minunea
și implor dogii să mă ascundă în zidurile lor.

arhitecturi de suspine mă învață să tai mai departe
în dragoste vie
și zodiacuri puritane îmi cenzurează insomnia nomadă.

cotrobăiesc prin piețe și canaluri ca prin sternuri și coapse de fecioară
după scârțâitul iubirii imposibile,
dar scot la iveală doar mișcarea de pendulă a unei nehotărâri de dulcinee.

viitorul e un black jack pierdut online.

depun jetoanele și șansele la mal,
ameninț cu kalashnikov-uri orice urmă de regret
și șterg din virtual dreptul la fericire.