Hai, strânge-mă de mână, spune-mi,
Cum și mie atâți mi-au spus,
Povești cu ape, munți și brazi,
Povești născute acolo-sus,
Povești scrise demult,
Povești citite azi,
Cu alpinisti, cu montaniarzi...

Hai, strânge-mă în brațe, arată-mi,
Cum și mie atâți mi-au arătat,
Culmi sângerii uitate în asfințit,
Legende care nu s-au spus ,
Despre un Hades luminos,
Acel Zeu impetuos,
Care în Peșteră s-a pitit,
Cum privești de la Babele,
În jos...

Hai, joacă-te în părul meu și cântă-mi,
Acorduri crude de chitară,
Îmbie-mă cu dulci refrenuri,
Ce le ascult întâia oră,
Oprește-te acum o clipă,
Lasă-mă să privesc Caraimanul,
Cum vantu-i cântă printre nori,
Câte acorduri o știi, Sărmanul?

Hai, continuă-ți povestea, acum spune-mi încet,
Câți pași se pierd prin ceată,
În zona lui Mecet?
Și spune-mi acum, sincer,
Vezi tu acel bondar...
Va uita el brândușa ,
Pentru o floare albă,
Din Colții lui Morar?

Hai, încheie-ți cântecul, privește-mă tăcând,
E ora prea târzie,
Liniștea-i de mormânt,
Închidem și noi ochii,
E-al nostru asfințit...
Mâine să-mi zici povestea,
Acelei cruci ce-arată,
Povestea unui călător,
Ce muntele a iubit...