nu reușesc să-mi întorc iubirea pe față
nu vreau să ies din oglinzi
sunt o haină veche roasă de afirmații și negații

mă-nchid în zodiacul tivit cu incoerență
împart fericirea în stânga și-n dreapta de la zenit la nadir
un petic cerșetorilor de reciprocitate
mai o zdreanță hoților de sentimente
o fleandură lăutarilor de inimă albastră

în jur aerul căptușit cu satin devine pietros de venetic
iar străzile retușate din catifea irespirabil de alienate

arunc interesele sociale și psihologia de duminică
mă dezbrac de toate hainele de gală și de haute couture
îmi acopăr senzațiile cu o blană de ursă mare
încâlcesc speranța cu noduri gordiene
adaug un resort și-o arunc în lună

o voi trage înapoi când te întorci...