nu mai dorm în ultima vreme
de sub perne fac bau mâinile și salteaua
mă rotesc, mă duc la celălalt capăt, poate acolo
se strâng picioarele într-un ciorap fumuriu
mă uit în el și îmi spun

țigările și berea neagră nu au gust definit, sunt borșite
muzica e o darabană de plumb
pe timpanul lichid și fustele colorate din visele erotice
aproape de nări, cred că de asta nu mai dorm

se pare că toamna verifică pe degete
contrabanda de cuvinte, trebuie să conving pe cineva
apa de robinet e cea mai explicabilă punte de legătură
între starea de nesomn și palma pusă peste față
picătura din țeava de la baie se desprinde
ca acum câțiva ani perele de vară și pământul
zbicea scurt, nici monologul de-acum
nu mă mai înghite

altfel nu se cade să am păreri, umbre pe trotuar
frisoane de dor după câte un fruct
habar n-am dacă există
dar eu îl culeg și-l privesc