O casă din vântul primăverii
Și un păianjen alb, luminos, caligrafiind o secundă,
Apoi o margine de zgomot,
Pe o palmă căuș sub greutatea viselor neîmplinite.
Drumul pronumelui între noi doi,
Între buzele tale și pântecul meu neliniștit,
Veșnic sub rod.