nici coniacul nu mai e ce a fost
și nici toamna

traversam astăzi munții
și ei se dădeau la o parte
cum se rupe în două mulțimea când trece triumfător
matadorul
eram chiar senină

în retrovizoare
un cer înghețat pe care scria
am tot ce își poate dori
o femeie

dar vezi

acum îmi doresc să îmbrac
doar o noapte
un trup de bărbat
să-mi chem un prieten să ne înfundăm într-o crâșmă
în zori să scuip viața cu sete
să o-njur soldățește de mamă
să cad mai apoi într-un pat
într-o carne străină
umbra ta să treacă mahmură
prin ceața de gânduri
ca un recrut în permisie prin centrul orașului

să-i aprind o țigară

când m-aș trezi să îmi pot scutura inima
cum aș scutura dintr-o pătură veche
căldura mirosul
și orele-n care
pe nerăsuflate
flămânzi
ne-am iubit

paharul e aproape golit dragul meu
hai să bem ce-a rămas
în memoria toamnei care lunecă-n vene
dar nu mai îmbată
destul