Test de Echilibru


Imi place sa te simt langă mine,
respirând același aer, plutind pe
aceeași lungime de undă cu care faci
sa vibreze universul ce mă inconjoară.
Te oprești, o clipă, și-ți zici: ne-am rătăcit
si acum pășim pe o coardă.
Atenția îmi desface puternic pleoapele, fixez orizontul
încercând să scrutez, sa scurtez mai bine spus,
perspertiva. Nu e, ceva lipsea… tu… perspectiva!
Pășesc în jur cu orizotul care se completează
sub tălpile mele, și-mi zic iar: da…zbor!
Ceva sub pașii grăbiți se acompaniază
zdruncinând sub acorduri melodice pudra de sub tălpi.
De-s treaz ori dorm ochii-i închid iar bezna
ce urmează este luminată de acele acorduri.
Ceva alunecă si sper sa fie timpul care,
tocmai ce se oprise cateva clipe să mă privească.

Un toboșar ce suspină în mine cu
o spaimă ce-mi săgetează întregul,
mă izbește din spate către-nainte pe
coarda care iși pierde echilibrul
taind cu micilei unduiri o cale
fara intoarcere…