Ce cazatoare te avanti, pe bolta de cerneala
si scaparand trezesti o lume moarta
de milenii,
esti unica ,mirifica-n menirea ta astrala
si stele miliarde se minuna pizmase,
lumina lor ,o sperii.


Dar scurta ,vai ce scurta-ti e lucirea
si gafaind te-nghite neagra noapte.
Esti mort acum iubite sarmane meteor,
si nimeni nu-ti mai stie
efemera sclipirea.