Camera mea are pereți albi
un pat nud,
și un scaun.
Strâmbe Ireale storuri metalice strivesc
(ronțăind încontinuu macină sfarmă)
lumina albă crocantă
năucă în forfota străzilor
rumoarea cafenelelor la stradă
mașini claxonând taxiuri febrile motociclete
bazaruri
Chiar atunci când zorii desfac zimții metropolei fără somn
riguros și precis ca o incizie ce desface cerul de mare
ca o fantă
prin crăpăturile căreia se revarsă lumina

ape neliniștite sclipesc în port
cu zbucium
de pe acropole aer curge fierbinte peste amestecul eclectic de forme
dreptunghiuri romburi acoperișuri
zaruri aruncate la întâmplare
catedrale bizantine ruine-n grădini de verde fecund și lucios
forme de cretă scobite de soare
Imperfecte cercuri incandescente
într-o Îmbrățișată, haotică și năucitoare geometrie
Urban templu al erei postindustriale,
Te am în sânge:
Senzual
Lacom
Ineluctabil.
Ceasurile curg și se încleie-n asfalt
Camera mea are pereți nuzi
înecați în oranj de apusuri fugare
și nebunia nopților ucigătoare, fierbinți
locuind cu Van Gogh
și femei care torc luna