ninge peste Nucet în cameră miroase a lemn și a femeie îmi vine să inventez ceva un fel de circumstanță atenuantă pentru unul dintre dumnezeii care a fost împotrivă și de data asta nici măcar nu îmi e teamă tu dormi cu pumnii strânși și fața-ntr-o parte ca un copil ce se roagă să-i aducă Moșul o sanie și o sabie de lemn ca un hoț plec în jur e atâta liniște de se aud îngerii vorbind despre Crăciun și despre oameni si ce pot ei să facă și ce pot ei să nu facă și despre avantajul de a fi înger de parcă ar fi prima zăpadă din lume nu mai am nici un motiv să nu te iubesc