tu:mi-aș pune sărutarea in palmă
și-aș chema vântul să o imprăștie pană la tine
și dacă nu aș ști intr-o zi unde ești,
mi-aș pune sărutarea in palmă
și vântul o va conduce până la tine...
eu:aș plăti soarelui sa pălească
să rămânem inconjurați de pântecul nopții,
să ne ingrădim cu nimicuri spuse cu ochii,
să ne atingem cu flori de suflet presărate cu praf de stele.
tu:aș vrea să ne sărutam unde se intâlneste muntele cu marea
să le simțim măreția...
eu:și să ne fie viata făramă de nor in palmele cât lumea
să le cuprindem măreția in cuvinte.
tu:și din cuvinte să răsară o nouă lume,
o lume ce crede in nimicuri
și prin nimicuri
fericită să fie.
tu:iar din fericirea ei să iau eu vlagă
să iți fac,poetule,leagăn de vis
și viața ca o liră
să ne cântăm dragostea in rime fără vers...