nu te îngrijora presimt adieri
lipsa mea vigilentă își va face loc
precum un arbust căruia îi zboară frunzele de pe cap
o creangă va mătura printre cuvinte pe alei cu bănci

adună tu surcele în plic
și să le suni în amintirea nopții
iubita mea cu degetele rătăcite
în cerul de mătase