despre scurtarea clipei începi să înveți
când nu mai ai vreme să-ți amintești ultimul vis
deschizi ochii în lumina unei alte zile
care-ți atinge grumazul cu o mână de gheață
la capătul căreia simți cravașa unor noi frângeri

oricât te-ai strădui nu poți încă... să faci parte
din peisagistica sumbră a străzii
mulțumește celui ce ți-a dat puterea
să pui în mintea ta totul
pe notele unei melodii de jazz
care acoperă pe de-a-ntregul uscăciuni
minciună prin omisiune sau otrăvuri

fericirea se deschide arareori ca o poartă de lemn
dincolo de care ai dreptul la o glorie efemeră
cât o bătaie de aripi sau o înflorire
restul e munca istovitoare de-a sculpta în iceberg
flori, inimi sau cercuri