în iarna asta au înflorit liliecii
cu aripi întinse au nins albastru peste ochii noștri

ce să ne mai dorim iubite

niște copaci verzi crescuți din podele
la lumina strecurată prin hornuri de oase

e vreme de somn între tâmple
și de mijiri

peste coaste se lasă abrupte tăcerile
ne strâng ne înfașă cu bete roșii peste gură
în anotimpul ăsta nu mai avem nicio dorință nespusă
fericirile ne inundă de-a valma ca niște ape revărsate
atâta secetă
și fericirile astea care ne taie picioarele de la gleznă înmuindu-ne carnea aridă
știi au ieșit gângănii colorate la plimbare bâzâzie a primăvară
puteai să le spui și tu s-o lase mai moale
că iarna asta n-avem tălpi să curgem unul prin altul
ne-am strâns toate dorurile în saci de iută

gata
de mâine vom fi niște cutii poleite sub brad
din care copiii vor tăia felii
visele animalelor polare