Ah rochița mea în vânt
aer și pământ
în stare nu sunt

și nici n-am fost vreodată
să spun ce mă face
să mă-nvârt prin lumea toată
fără carapace

și să mă-ntorc în traseu haotic
mereu în același punct, ca un titirez despotic

asta-nseamnă oare
că mi-am găsit acasa?
nu mă mai doare
îmi abandonez carcasa...




*Acest text nu se vrea a fi unul serios, el a pornit de la un comentariu făcut de un prieten ("Ah rochița ta în vânt...") cu care m-am jucat puțin.