Zici că totul e ca un soare dar nu știi că lumea e proastă
Și când crezi că te-ai ridicat obsevi că n-ai o coastă.
Sau când primești câte un șut adânc țintit în fund
Știi că-urmează pumni în față, dar habar n-ai când.
Poate crezi că te poți ridica pe cont propriu.
Adevarul e că îți trebuie mult alcool și ceva opium...
Zici că știi și-ai învățat să trăiești
Dar habar n-ai până nu-nveți să iubești.

Cred că o singură persoană îți poate pune capac
Dar până te dezmeticești vezi că trăiești lâng-un drac.
Nu mai poți face nimic, ai un bilet dus spre iad
Te uiți înapoi, nu-i nimic, doar un sunet fad:
E ea, nenorocita, încă mai crede că-i prima,
Dar nu o să o lași până nu-și varsă lacrima.
Să-și aducă aminte că în viața ei ai fost doar tu,
Și să nu-i mai zică diavolului alt „nu”
Când vine vorba de sentimente și de expresii
Sau de cuvinte pierdute în tot felul de reflexii.
Toate astea-s un simplu ecou al gândirii rele:
„Dă-i in mă-sa că o sa vadă ei clipe grele!”