eternitatea ți se joacă în palme
liniile ei umede sunt doar cântece din simfonia
cercurilor pentru sfere
auzi ?
capătul timpului se strecoară și-acum
prin gândurile tale
tu taci înmărmurit de sărutul dimineții
pe orizontul tău
fără sunete

atunci cand ai fost floare
nu știai să plângi
inima ți se cuibărea între paradis
și liniște
ce te desface acum dintre cețuri
sâmbure de mister
fără nume ?

clipele uită să mai vină
cad semnele cerului peste rime

acum ai luat de mână nesfârșitul
așa ca o joacă de-a v-ați ascunselea
printre picurii de ploaie
ai vieții
ai adormit undeva între chemarea mea
și buzele uitării
sau îți place să fii liber
în toata splendoarea nimicului
pentru oameni...?

cercul se-nchide
pe rana de foc
a sferei nebune
plâng capetele iubirii
aproape de lume