Ah eu urasc barbatii dar te iubesc pe tine!
Cum as putea sa omor daca nu as avea pe cine?
Ti-as spune tot timpul ca nu mai pe tine te iubesc,
Dar jur dragul meu, fara tine ar fi mai usor sa traiesc.

Vorbele tale imi inunda gandirea intunecata si rece,
Te rog, de dragul vietii tale uita-te la gandul tau cum trece.
Nu ma face sa te vreau mai mort decat esti deja,
Caci crede-ma nici Dumnezeu n-ar mai sta in calea mea.

Crezi ca poate remuscarile imi vor arde sufletul vreodata
Dar asculta-ma pe mine, viata ta va sfarsi prea devreme-muscata.
Iar gura mea, sau privirea, sau... nici tu n-oi mai stii
Cand vei inceta sa mai razi, sa mai speri, sa mai fii.

Incep sa imi dau seama ca ma cam joc cu mancarea,
Lucru de neiertat-spera doar sa se lase incet tacerea,
Ca sa ai o sansa cat de mica sa te auda cineva in strigatu-ti disperat.
Dar pana sa se prinda careva, cu fulgi cu tot ai fost mancat.

Mai striga pentru ultima oara acum, iubitul meu.
Ti-am zis ca atunci cand mi se pune pata nu exista un dumnezeu.
Sau ai uitat cand m-ai lasat cu ochii in soare urland la luna rea?
Acum poti spune linistit ca nu mai traiesti vreo viata grea.