Vreau să uit tot ce-am făcut,
Să uit de basme și povești nescrise,
Să uit că viața mea-i un ciot
Al copacului de vise ne-mplinite.

Vreau să cred că pot iubi din nou,
Să cred că încă e speranță;
Să văd lumină la capăt de tunel,
Să simt că încă mai am viață.

Vreau să zâmbesc din nou necontenit,
Să simt iarăși fericirea;
Vreau ca tu din inima-mi să ieși,
Să iei cu tine dragostea și nemurirea.

Să pleci departe de inima mea,
Dar vreau să stai aproape,
Să știu cum este dragostea
Vazută de departe.

Nu vreau ca inima-mi să fie ghem de ace
Și sufletul un foc aprins de mult în iad,
Nu vreau să fi tu cea care-mi face
O rana mai adâncă de cat ori și ce pumnal.

O floare nu a fost de-ajuns
Ca să-mi exprim iubirea,
Dar tu nu m-ai lăsat s-o spun
Și-ai dat la o parte fericirea.

Acum în sufletul meu plâng,
Plâng de dorul fericirii,
Tot ce-n lume mi-a fost bun
Acum e dat uitării

Sper să pot uita, să uit că te-am iubit,
Să uit că te iubesc și cât am suferit,
Să scap de suferința ce-o indur acum
Să uit de tine luând-o pe alt drum.