Ai stat vreodată la răscruce
Când sera ca un vrăjitor,
Se furișează și aduce
În suflet, spaimă și fior?

Ai stat vreodată la răscruce
Venind din pribegie grea,
Și tot privind la vechi uluce,
Odihnă lângă ele-ai vrea?

Ai stat vreodată la răscruce,
Prinzându-ți fruntea între mâini,
Iar cugetul, făcându-și cruce,
Chemând pe Sfinții foști păgâni?

Ai stat vreodată la răscruce,
Privind la drumul dinapoi,
Cu ochi ce-ncep să se usuce
De amintiri ce le despoi?

Ai stat vreodată la răscruce?
............................
Am stat odată la răscruce,
Cu trup, cu suflet ne-mpăcat,
Și nu știam unde m-oi duce,
Spre pocăință sau păcat.

Privind la cele două drumuri,
Ce șerpuiau spre unde, eu,
Venind din triste, reci meleaguri,
Aș fi găsit un drum al meu..

Nimic. Nici urmă de făptură,
Tot trupul mi-s-a-nfiorat,
Și-n pasul meu fără măsură,
Deși mergeam, pe loc am stat.

Zării pe-un dâmb o veche cruce
Ce-ntruchipa un om tăcut.
Și stam ca orbul la răscruce,
În gând cu tot ce am pierdut..