Să nu te miri când gându-mi trimit să te atingă
Când mă-ngenuche umbra-ți, spre mine-alunecând;
Să nu te miri când doru-mi te-ntâmpină și când
Iubirea-ntinde aripi durerea mea s-o stingă.

Să nu te miri, că-n noapte, te strig spre lună-n gând,
Când visul meu te cheamă cu drag să te încingă,
Când scânteieri din mine vor gerul să-ți învingă
Cu foc, cu jar, cu jertfă - să-l spulbere curând...

Să nu te miri când vara sălbatece furtuni
Mă saltă-n tromba lor când merg spre tine-n drum,
Când glasul meu se stinge, când tu mă descununi

De fata cea frumoasă cu inima de scrum,
Care m-alungă-n lume pe drumuri de tăciuni...
De-aceea plec. Și astăzi îmi ard acest album.