mai trist și mai trist decât o statuie
pe care zăpada murdară o strivește
ca o haină de blam
e risipirea noastră în fapte
fără vreo mulțumire
milioanele de lumânări aprinse
duhurilor nemerniciei
chipurile tot mai comune de spintecător
sau salomee
topuri ale mizeriei umane
îmbrăcate în ultimele creații
ale casei Dior


mai trist decât tristețea însăși
e lecția de resemnare și milă
dată de un nenorocit
de transexual
după ce a fost tâlhărit, bătut
și sluțit
de către cei nechemați
dar vremelnic judecători

și atunci
te întrebi
a cui Sodomă e mai curând
a cui Gomoră
e mai aproape