Hai, vino Primăvară, pe aripi largi de îngeri,
Căci ești împărăteasă de-a lungul unui an,
Și urcă-n Carul Mare, celestul tău rădvan,
Ca să cobori în Þara de Doine și de Plângeri.

Acolo tu condu-ne s-ajungem la liman,
Să guști cu noi din lacrimi, prin trandafiri să sângeri,
Să guști durerea noastră, să simți dureri de-nfrângeri,
Să plângi cu ploi de doruri și să ne dai elan...

Acolo două inimi aprinse de iubire
Se înfrățesc cu tine oriunde tu plutești
Și te urmează-n drumul de foc și dăruire

Precum lumina lunii pe apele cerești,
Cu lacrimi mari de aur, prin norii-n prelungire.
Hai, vino, Primăvară, pe toți să ne unești!