Mă tot întreb de doruri multe,
Unde-mi fug sprințare, gândurile
Mirate-n van și mute,
Ca flori ascunse în găoace nule.

Doar o iubire privilegiată,
Mă cumpără ca pe o cârpă,
Veniți, talciocul n-are hartă,
Intrați pe liber, dați-vă în stampă.

Plăceri aiurea, parcă cumpărate,
Mă tot cuprind de brațele întinse,
Nu mai sunt omul vesel din păcate,
Mă bat cu morile demult învinse.

Focul deznădejdi să nu trosnească în zadar,
Mă las purtat de viața scurtă iar.