Motto: Multora le e frică de rutină.
Te-ai plictisi în Perfecțiune?

Ma uit la tine si vad c-astepti
Din gesturi, vorbe de iubire
Ca să creez o scurtă fericire…

Dar nu mai pot iubito
Măcar a face-o gluma buna
De-atat a mea durere si de-a omului minciună!

Altcumva eu nu mai știu
Să fii tu împlinită
Căci lupt odat cu multe gânduri
Frumoasa mea iubită!

Iar în a ta luptă cu rutina,
Mă simt atât de folosit
Si-mi suna-a egoism, batu-o-ar vina
Tu vrei mereu special, deosebit!

Si-asa, te afli-n cotidian!
La fel si altii pierd, sperand in van
Ei definesc falsul ca fiind bucurie
Asta doresc sa-arat lumii si tie!

Acum, e randul tau sa vezi,
S-apari apoi, de mă salvezi,
Ca nu mai știu: a rade ce-i?
Tu sinceră sa-mi amintesti de vrei!

Ca ma cunoști: eu am iertat de mult
Si mi-ar ajunge vocea-ti s-o ascult,
Iar al tau chip sa il privesc…
Ca sa descopar, de iubesc.