lăsasem corabia
neterminată,
sub nucul din curte;
mai aveam doar să-i facem acoperișul
din frunze verzi de tutun,
când,
a început să curgă
oceanul
din cer;
ca pe vremea lui Noe;
eram martori desculți,
de pe prispă,
la furia
sfântului Ilie;

tata m-a tras
chiar în mijlocul curții,
sub tălpile sfântului;
păpușă din paie
în brațele
lui,
dansam;
doar noi
doi
pe toată întinderea
de ape,
râdeam
cu ploaie;

plouă;
va putrezi sub apă
dealul Boacii;
mi-ai făcut o brățară
din cozi de păpădie
ca să-mi treacă
potopul
de tine...
....

urăsc înțelepciunea lui
Noe;
să vină apele...
să vină!
am corabia mea
de sub nuc
și brățara
din cozi de păpădie;
și nu-mi pasă că voi muri
acum
sau
poate
am murit
atunci
dansând cu sfântul
Ilie;