domnilor, carnea îmi îmbracă oasele
în pas cu moda
și tremur și eu, ca oricare,
când zeița cu coapsele
excită stelele pregătite de yoga

și mă tulbur în limpede-clar
în erecții de cosmo-magie,
îmi e frig de căldura din jar
și mă zbat și eu ca o mie
de alți derbedei manierați,
de caii putere turbați
cu spume de mare bătută sub pleoapă
de-o lacrimă dulce de fată

domnilor, îmi e foame și pentru câini
și pentru lupii de plămâni
care tânjesc tuberculos
după-un tabac fumat din os,
mi-e foame pentru derbedei,
pentru borfași și bagabonți,
mi-e foame chiar și pentru cei
și-au hrănit tâmpla cu un glonț;
mi-e foame în timp ce scriu
pentru rășina din sicriu,
pentru o altă altă viață,
pentru gioconda cu mustață

și cum să nu îți fie foame
când vezi zeița albă toată
îmbrăcată doar în carne
meticulous preparată,
cum să nu o mănânci toată
cu buze de sârmă ghimpată;

domnilor, vă rog, stați domol, încet,
zeii sunt de vină.. foamea lor abstractă..
burta lor absurdă cu un gol erect,
zeii sunt de vină, domnilor,
stați domol, încet!